Vae victis!

Asa spuneau latinii: "Vai de cei invinsi!". Ceea ce, dupa aventura unionista, se potriveste fix pe soarta iesenilor. Eu unul, parca am vazut filme cu prosti, desi ma bucur, la limita de jocul Politehnicii, din ce in ce mai sigur, dar care are, totusi, cel putin doua scartaieli de motor.

Prima e una colectiva. Poli reuseste sa conduca jocul, dar cu o risipa enorma de energie. Mingea nu circula, ci este carata de fiecare in parte, cu mult efort si de aici caderea din finalul jocurilor. Mai este, asadar, cale pana la o tactica supla, cu o minge care sa alerge singura si sigura. Aia e adevarata echipa.

O alta hiba care ma scoate din casa si ma baga in Socola se numeste Bersniak. Eu nu l-am mai vazut jucand fotbal de nu mai stiu cand si totusi face ce face si intra pe teren unde, spre deosebire de Ignatov care e iute si duce jocul in fata, omul nostru face invers. Inclusiv cele doua goluri de la Alba Iulia au picat pe erorile lui la inchidere, ceea ce nu se intamplase pana la intrarea lui. Si uite asa, de unde mai meritam un gol, doua, le-am primit in cateva fatale minute. O fi ca nu are Poli variante prea multe in lot, dar mai bine joci in 10 (oricum jucam in 10 cand e Balba la pascut pe gazon), decat adversarul in 12.

Trag nadejde ca Frunza si Croitoru vor intra cat mai repede si pentru cat mai mult timp si om juca si noi altceva la constructie.

Si mai e ceva care doare. Usurinta cu care se irosesc fazele de poarta, dupa, cum aminteam, travaliul colectiv care costa destul de scump. Se vede ca mai trebuie un om in fata, altul decat Balba, care sa stie si cu spatele unde e poarta si aparatorul ei. Deja am patit-o in toate cele trei meciuri de pana acum si tragem cu ochiul mai mult cu frica la unicul punct din coada clasamentului. Vae victis!

In rest, toate bune si n-am emotii. Ba ce zic eu, am sperante. Cu toate ca nu-mi amintesc de vreun obiectiv clar asumat de Grigoras...