Realitatea si deformarea prin imagine

Nu trebuie sa fii vreun mare filosof sau vreun geniu al teoriilor comunicarii ca sa-ti dai seama ca una vezi la televizor si alta se petrece in realitate. Sigur, fiecare dintre noi a adunat in memorie cite o colectie bogata de asemenea nepotriviri, cind nu de-a dreptul diferente uluitoare, de-a dreptul contradictii intre realitate si imaginea realitatii. Vedem, "zi de zi si ceas de ceas in proportie de massa", vorba lui Lenin, asemenea fenomene, ca altfel nu stiu cum sa le poreclesc, iar riscul este sa devin neatenti si insensibili si procedeul sa obtina efectul scontat - acela de a ne baga cu anasina in minti, in calitate de "realitate reala", o "realitate imaginata", care nu are mai nimic in comun cu realitatea insesi. Mi-am amintit toate aceste lucruri zilele trecute, urmarind la televizor congresul imensului fenomen politic botezat Partidul Conservator. Desigur, pe majoritatea posturilor de televiziune, evenimentul era tratat sumar in buletinele de stiri sau chiar trecut sub tacere, ceea ce nu e corect, oricit de modest ar fi partidul cu pricina - in fond, fie si pe usa din spate, e un partid parlamentar.

Insa, ceea ce am vazut pe numeroasele "Antene" ale trustului d-lui Dan Voiculescu a depasit orice inchipuire - stirea in extenso pe toate buletinele de stiri, declaratii "la cald", dezbateri in studio et.c, de parca asistai nu la un congres al unui partid important din Romania, sa spunem oricare din tripleta PSD - PDL - PNL, ca tot au avut sau urmeaza sa aiba congrese, ci de-a dreptul al Partidului Conservator din Marea Britanie! Incredibil cit efort a depus si citi bani va fi cheltuit trustul de partid si de familie cu pricina pentru evenimentul electoral intern al unui partid care nu trece de 1 la suta in preferintele electoratului si care n-a reusit vreodata sa intre in Parlament prin forte proprii! Am aflat de la televiziunile familiei Voiculescu lucruri uimitoare - ca partidul are destui membri ca unii participanti la congres sa fi stat in picioare, desi sala in care se desfasura evenimentul era destul de mare, ca, de asemenea, partidul nu are doar un program politic si de guvernare propriu, dar si solide strategii electorale pentru viitoarele alegeri, fie ele locale, fie parlamentare. Se sparie gindul cind vezi asa desfasurare de forte!

Totusi, eu cred ca dl. Grigore Cartianu are dreptate - un partid cu doi "dani" (noul presedinte si dl. Voiculescu sint "Dani" prin numele de botez) nu este unul chiar asa de puternic! La intrebarea daca dl. Voiculescu, proprietarul partidului, si comilitonii dumisale chiar cred in elucubratiile entuziaste proferate la congres si prezentate pina la satietate pe televiziunile aflate de asemenea in proprietate sa, chiar cred in acele minuni, raspunsul este nu. Nici dl. Voiculescu, nici noul presedinte, nici ceilalti lideri, nici membrii de partid, probabil, nu cred in imaginea aceea fastuoasa, nici in viitorul electoral luminos in calitate de partid "singur pe lume". Atunci, de ce atitea eforturi de imagine, de ce atitia bani cheltuiti si atit risc de scadere a audiomatului din pricina publicitatii de partid excesive si, pina la urma, inutile? Pai, niste alegeri tot vin peste vreo doi ani, chiar mai multe rinduri! Iar dl. Voiculescu, ca om gospodar, si-a scos marfa la taraba, sa vada care da mai mult pentru o alianta electorala cu trufandaua dumisale. Aici, nu partidul microscopic e important, ci televiziunile, ziarele, radiourile. Pentru ca toata lumea mizeaza pe ceea ce subliniez eu inca din titlu!