Mai existam?

Si cum ma bucuram, ca tot ieseanul, de sincer neasteptatul joc al Politehnicii (de altfel, poate ce am vazut mai frumos, de buna vreme incoace, la Iasi), ce mi-am zis: Ia sa ma duc eu la batranul amic din Targusorul Copoului, sa vaz si ispravile Stelei... Si pana la urma, daca tot eram euforic, de ce sa nu butonez si pe la celebrele talk-show-uri fotbalistice, mai mult decat convins ca meciul din dealul Iesilor e mai mult decat comentat de "damnatii" la fotbal, cum sunt Ioanitoaia, Craciunescu si ceilalti.

Ei, dragilor, nu mi-a fost dat sa ma mai mult bucur de Poli a noastra, pentru ca, mai mult decat in logica pura, am fost convins ca cea mai mare problema nationala, dupa criza de care ne-am saturat, sau poate mai mare decat ea, este, nici mai mult, nici mai putin, Cristi Borcea... Si, desi stiam ca Dinamo a patit un necaz, zilele trecute, cu voievozii de la Curtea Argesului, nu stiam mai nimic despre suferinta printisorului de Obor, caruia i-au explodat buteliile.

La fel de importante sunt si problemele lui Gigi, care, desi se straduieste, nu mai poate intra in puscarie; nici sa-l vada pe prietenul de suferinta, Penescu. Si asa mai departe...

Stiu ca ma repet, dar inclusiv ignoranta voita pe care o practica amintitii megiesi induce un gen de indiferenta in noi, ceilalti. Imi vin in minte eternele discutii purtate pe la colocvii literare, despre centru si periferie; si ii revad pe ecranul cerebral pe granzii bucuresteni (in ale scrisului, desigur) perorand despre realizarile lor de la centru, timp in care noi, cei ascunsi prin mahalalele Iasului, mai avem ceva de invatat. Ca sa intru intr-o librarie, de curand, si sa rasfoiesc o carte a lui Gabriel Chifu. Frumoasa, probabil finantata de un sponsor gras, gen Borcea. Iar poezia? Nici o treaba... Ca si recente productii de tipul Horia Garbea, Traian T. Cosovei i drughi de pe Calea Victoriei.

Dar cand apar in interviuri pompoase, in care sunt vedetele culturii romane, mai stiu ei ceva despre Mihai Ursachi, Cezar Ivanescu, sau mai contemporanii Daniel Corbu, Nichita Danilov, Radu Tataruca ori subsemnatul (s-ar putea sa glumesc). Nu! Noi nu existam, tocmai pentru ca existam mai autentic.

Nu stiu cat de valabila e paralela asta, desi vorbesc de un corp unitar, in care cultura, sportul, istoria si alte cele, de zi cu zi ori dintotdeauna sunt la un loc. Ori, in fotbalul romanesc exista doar Piata Obor, vaioaga din Ghencea si tigania din Giulesti.

Desi, la rigoare, pana si Basescu a spus, intr-o declaratie, intrebat fiind despre Dinamo: "Dinamo sa-si mai caute antrenor...".