Cugetarile electoratului fericit

Ma distrez, asa, de parca as bea un sprit de vara, citind infuriatele comentarii postate pe site-urile ziarelor si televiziunilor centrale. De ce n-ar fi distractiv, atunci cand vezi, detasat, cum se incaiera logoreic fundamentalistii „de dreapta" cu cei „de stanga" (ori invers)? Imaginea pe care o vad dincolo de cuvinte, citind cum se injura si-si replica acesti nefericiti, e exprimata de ce-am vazut ieri la televizor, legat de bataile dintre „fanii" dinamovisti si cei ai echipei de fotbal din Craiova. Ca sa parafrazez un personaj dintr-un scurt metraj apartinandu-i lui Igor Cobileanski: „Mai, prrroooosstilor, mai!". Sunt, din punctul meu de vedere (subliniez, deci, ca sunt subiectiv, pentru inginerii care, nimeriti „jurnalisti" de vreo cativa ani incoace, continua sa creada in stupidul mit al obiectivitatii), pur si simplu ridicoli. Ca „Vanghelie e al mai tare si i-a spus-o bine lui Base cu privire la Elena Udrea", de parca trebuia sa iasa agramatul PSD la televizor pentru ca o tara intreaga sa afle ca madam Cocos e nimic altceva decat o toapa fascistoida, care ameninta jurnalisti de la nivelul unei traiste de firma! Ca „sa va intoarceti voi pe vremea lui Nastase, ca n-ati mai fi avut unde scrie astfel de chestii, f...-va mama voastra de ziaristi platiti de moguli!", de parca democratia si libertatea cuvantului ar fi meritul camarilei actualului presedinte, si nu o realitate data oricum de fericita integrare in Uniunea Europeana! Va spun cu toata sinceritatea ca, facand abstractie de ineptiile eliberate flatulent pe gura de „tocsoistii" ori „scriitoristii" cu chiloti rosii ori portocalii (ca aia galbeni sunt neimportanti), ce imbraca pe deasupra costumul „obiectivitatii", e teribil de amuzant sa faci, dar foarte rar, un astfel de exercitiu. Descoperi astfel, cred, „electoratul fericit", cel din ale carui cugetari de forum reusesti sa extragi imaginea unor oameni care traiesc, ma-ntelegi, insasi Ideea! Oameni care, in forul lor interior, fiind, mental, talibani de „dreapta" ori de „stanga", chiar au ajuns a crede ca niste personaje trecatoare le marcheaza viata intr-atat incat merita sa-si piarda timpul pentru a simti virtual libertatea participarii la aceasta mare pacaleala. Hotarat lucru, cugetarile electoratului fericit, de maximum patruzeci la suta din acela real - adica cel care ar putea sa se prezinte la prezidentialele din toamna - vin din proasta credinta - raportand-o la politicienii pe care-i avem, de la „dreapta" la „stanga" - ca „fiecare vot conteaza". Nimic mai mincinos, intr-o tara in care, pacaliti de (i)realitatea comentariilor pe site-uri, oamenii care le posteaza chiar ajung sa se creada importanti.