Conflictualii

Daca nu ar fi demne de dispret, cred sincer ca persoanele conflictuale ar trebui sa primeasca mila si intelegerea noastra.

Cand vreun barbat in toata firea se face rosu la fata si se rasteste fara vreun motiv serios, ci numai in semn de forta, catre copii, nevasta, parinti, trebuie sa intelegem ca, de fapt, lipsit de putere adevarata, alege formula pe care cei din jur o accepta, din iubire sau rusine, neputinta sau indiferenta, greata etc. Sau poate nu e nicio strategie, ci numai samanta genica a conflictului...

Cand o femeie, pe post de mama, sotie, soacra, nora, fiica exploateaza sentimental, amenintand cu ruperea relatiilor, prin tipete sau cuvinte dure, inseamna ca o gena dizidenta de la dulceata feminina face ca rostul creatiei sa se inverseze in distrugere, ca nu mai merita niciun vers, dar poate fi privita cu mila, caci rautatea sufleteasca este grea si produce rani adanci, oricat de neadevarat pare la suprafata. Vinovatiile se aduna si creeaza urmatoarele comportamente aberante.

In familiile normale, unite, aceste „piese inflamate" sunt inconjurate cu atentie sporita, confundandu-se moftul si isteria cu „personalitatea", Domnul Goe fiind un personaj destul de comun, ba chiar este reprezentat cu brio la feminin si la varste diferite.

Ceea ce este mai trist, insa, este ca aceste personaje din viata noastra fac numeroase victime, impingandu-i pe cei apropiati inspre concesii dureroase, inspre nedreptati nefiresti, in certuri si disensiuni periculoase, aducand in jur teama, nervi, subjugare, probleme. In fine, s-ar putea descrie la nesfarsit cat rau pot face in familiile pricopsite cu asemenea figuri...

In societate, insa, conflictualii au succese numeroase, iritarea si glasul forte fiind confundate cu autoritatea si puterea de rezolvare a situatiilor. Degeaba descriu manualele de management pericolele in care s-ar afla organizatiile si angajatii avand in frunte un conducator autoritar, isteric si strivitor. In continuare, mentalitatea romaneasca  produce ravagii in politica resurselor umane. „Prea moale" este taxat imediat un tip calm, binevoitor, politicos si adept al rezolvarii amiabile, de catre sefi, dar si, mai ciudat, chiar de subalternii sai. Sistemul educational este o victima evidenta a cresterii starii conflictuale din social si a violentei cultivate cu o staruinta inconstienta si perversa (chiar de lumea buna a artelor). Profesorii blanzi nu sunt respectati, elevii cuminti si timizi sunt batuti... este prea mult de scris la tema asta. 

Si in politica noastra au patruns cu brio multe personaje grobiene, de temut, care pocnesc in stanga si-n dreapta fara grija doctrinei, ci urmarind doar varful pe care, odata cocotati, dispun tot felul de schimbari, influentati de conflictele in care intra odata cu functia... Desi mi-am propus sa nu mai ating domeniul suprasolicitat jurnalistic al politicii, nu pot eluda tocmai managementul de varf  al statului, locul reprezentativ al conflictelor. Daca aici, la varf, termenii preferati sunt „lupta", „frica", „inlaturarea", „atacul", „datul jos", „santajul" - inlocuind cu succes, „legea", „democratia", „corectitudinea"... -, nu cred ca ne mai putem iluziona ca vom recastiga sensul bun al mersului societatii catre civilizatie si umanism. (Ultima isprava a politicienilor este revocarea lui Mircea Geoana, cel care, - toata lumea a uitat, - a obtinut de la popor cam tot atatea voturi ca si cel dintai om din stat... si, deci, intr-o lume normala, ar fi democratic si firesc sa fie numarul 2. Daca umorile  noastre ar fi strunite, am putea recunoaste aceasta aritmetica simpla si umana).  

Ceea ce nici psihologii nu pot explica intotdeauna foarte clar este atractia  (chiar fascinatia) exercitata de conflictualii dintre noi asupra celor apropiati - familie, prieteni - sau, in politica,  asupra unei multimi... disensionand si orbind pasional, distrugand si urmele de ratiune ramase nestrivite... Stiu ca suna trist, a boala incurabila, dar, departe de a vedea lumea ca pe un salon de five ‘o clock, nu pot accepta sa fie un ring de mardeala. Este prea umilitor pentru noi ce mai adastam pe acest pamant o vreme, dar foarte periculos pentru un viitor al „muschilor" si al intolerantei.